Devenirea politicilor sociale este strans legata de evolutia statului, de consolidarea statului national, de evolutia drepturilor sociale de-a lungul timpului. Politicile sociale au aparut din necesitatea de a rezolva o serie de nevoi sociale. Termenul „politici sociale” este folosit pentru a desemna acele activitati sau actiuni (e vorba de strategii, programe, legislatie, decizii s.a.), intreprinse de stat sau prin intermediul statului, care au ca scop principal cresterea bunastarii individuale si colective, asigurarea unei vieti sociale normale pentru toti membrii societatii.



Este binecunoscut faptul ca sistemele economice nu pot asigura satisfacerea tuturor nevoilor sociale. De aceea, este nevoie de interventia statului, prin politicile sale sociale, pentru satisfacerea unor nevoi umane de protectie sociala, de securitate sociala prin oferirea unor servicii sociale cum ar fi accesul la educatie, la servicii de sanatate, asistenta persoanelor cu nevoi speciale, a copiilor abandonati, a batranilor s.a.m.d. Cu alte cuvinte, statul intervine si reglementeaza relatiile dintre indivizi, grupuri, comunitati, institutii sociale in vederea cresterii bunastarii sociale, prin intermediul redistribuirii unor resurse, cum ar fi resursele materiale, de servicii, timp, financiare.

Astfel, statul elaboreaza programe care sa combata saracia, somajul, excluziunea sociala. Redistribuirea resurselor se face catre cetateni, sub forma de pensii, ajutor de somaj, asigurari de sanatate, protectie adresata copiilor abandonati sau proveniti din familii numeroase, familiilor sarace (fara venituri, sau cu venituri insuficiente asigurarii subzistentei), persoanelor aflate in incapacitate temporara de munca, persoanelor cu handicap s.a. Politicile sociale cuprind politici de stat, dar si politici colective sau private, in masura in care formele non-statale de politica sociala se inscriu in sistemul legal, formal si institutional al statului respectiv.