Limbajul Pascal foloseste setul de caractere ASCII, in care fiecare caracter este identificat printr-un cod numeric reprezentand pozitia caracterului in cadrul setului (multimii de caractere).

ASCII este acronimul pentru American Standard Code for Information Interchange ("Codul Standard American pentru Schimbul de Informatii"). ASCII reprezinta un sistem de codificare a caracterelor, bazat pe alfabetul englez. Codurile ASCII reprezinta caractere text pentru computere, echipamente de comunicatie si echipamente care lucreaza cu text. Majoritatea sistemelor moderne de codificare a caracterelor, care asigura reprezentarea mult mai multor caractere, se bazeaza pe ASCII.

Proiectarea sistemului ASCII a inceput in 1960. Prima editie a standardului a fost publicata in 1963[1], o revizie majora in 1967, iar cea mai recenta actualizare a avut loc in 1986. Astazi, ASCII defineste 128 de caractere, dintre care 33 sunt neimprimabile (majoritatea acestora sunt caractere de control invechite, care indica cum trebuie procesat textul propriu-zis), iar restul de 95 sunt imprimabile.