Miorita, un fenomen culturalPoetii si scriitorii romani si-au manifestat deschis o admiratie neconditionata fata de acest poem al literaturii populare, valorificandu-i valentele prin filtrul talentului si al modului personal de percepere a mesajului. - Nichita Stanescu (1983) a marturisit, in

Indoirea luminii de Nichita Stanescu (comentariu)Imitandu-l pe Einstein, fizicianul (vezi teoria relativitatii) si pe Ulisse, Odiseul, care si-a incordat arcul in sala de piatra a petitorilor frumoasei Penelopa, Nichita Stanescu a incercat sa indoaie lumina "ca pe o ramura a carei singura ramura

OMUL-FANTA / N. Stanescu(Se inchina lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel)Cheia din dedicatie (lui Hegel), dar si evoluta evenimentelor data de poemele anterioare ne indreptateste sa echivalam expresia "omul-fanta" cu spiritul, mai precis cu nasterea sa si proclamarea concomitenta a planului

Dupa o suita de nasteri - descrise in ultimele patru elegii - , poemul care inchide ciclul si volumul parcurge, in foarte mare viteza, distanta de la nastere la moarte (legea cresterii si a descresterii). Secventa poate fi privita la fel de bine din perspectiva cosmica, ori a existentei umane.Acel

ELEGIA A OPTA, HIPERBOREEANA / N. StanescuI.Ea mi-a spus atunci, vazand lucrurile fixe / ale alcatuirii mele:/ As vrea sa fugim in Hiperboreea / si sa te nasc viu,/ asemenea cerboaicei, pe zapada,/ in timp ce alearga si urla / cu sunete lungi atarnate de stelele noptii.// La frig cu noi si la

ELEGIA OULUI, A NOUA / N. Stanescuintr-un ou negru ma las incalzit / de asteptarea zborului locuind in mine;/ sta unul langa altul, nedezlipit,/ sinele langa sine./ Sentimentul unei aripi imi curge-n spinare,/ senzatia de ochi isi cauta o orbita./ O, tu, intuneric mare,/ tu, dezgustata nastere

A SAPTEA ELEGIE / N. Stanescu(Optiunea de real)Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,/ schimb verdele pe galben si / ma las pierit de toamna./ in numele pietrelor traiesc si ma las / cubic batut in drumuri,/ cutreierate de repezi masini./ Traiesc in numele merelor si am / sase samburi scuipati

A SASEA ELEGIE / N. Stanescu(Afazia)Stau intre doi idoli si nu pot s-aleg / pe nici unul, stau / intre doi idoli si ploua marunt,/ si nu pot sa aleg pe nici unul / si-n asteptare-nlemnesc / idolii-n ploaia marunta. Eu stau / si nu pot sa aleg intre doua / bucati de lemn, si ploua marunt si nu pot /

A CINCEA ELEGIE / N. Stanescu(Tentatia realului)N-am fost suparat niciodata pe mere / ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze,/ pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari./ Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile / s-au suparat deodata pe mine./ Iata-ma dus la tribunalul frunzelor,/ la tribunalul

A PATRA ELEGIE / N. Stanescu(Lupta dintre visceral si real)I.invins in afara,/ Evul Mediu s-a retras in chiliile / rosii si albe ale sangelui meu./ in catedrala cu pereti pulsand, s-a retras,/ zvarlind si absorbind credinciosii intruna,/ intr-un circuit absurd,/ printr-o zona absurda,/ hranindu-se